rezist

mă tem așa cum mă tem de mâncarea fierbinte

nu mi-e frică c-o să mă iei cu tine, mi-e frică c-o să rămân

pășesc în urmele tale și-mi vine să mă frâng cu fiecare deget mic, pentru că nu așa am vrut să mă știu

n-am vrut să ies din spatele ușii și să mă uit înapoi

o cămașă de forță, un zâmbet, atât

încă nu știu să mă pensez așa cum ar trebui

nu mi-am mai răspuns de mult timp și e ciudat să știu că fără mine mi-e mai bine

o să mă fac mare și-o să le-arăt eu lor!

trag și parcă nu-mi mai trebuiești, dar mi-ar plăcea să te știu acolo

să nu-mi mai fie gol, să-mi fie aproape

dimineață altă ridicare

o linie, dar tot mă văd în spatele ei

găsește-mi un cuvânt și-am să-ți fiu acasă

nu mi te duce departe, mă doare burta în partea stângă și mă trage înapoi

o leg în fața magazinului înainte să intru dar rupe lanțul și vine după mine

mi-e aproape și copil și tristețe

și ochi fără privire și mâini fără atingeri

mi-e-n sânul stâng și-n talpa piciorului

mi-e-n mine și-n tine și-n fiecare pereche de umeri fără scop

nu știu despre cine, despre cât,

vreau doar să fiu șapte răsărituri în alt loc și-am să fiu bine

vreau doar două gări și-o bancă și-un dus fără întors;

ai clădit pentru noi același ospiciu, aceleași dărâmături de urme de ceva;

nu știu cum să-ți spun, dar știu că-mi crezi fiecare cuvânt,

în orișice încâlcitură mi-am frânt degetele

și tu-n orișice vertebră,

dintre coaste-mi crește o floare, și poate de data asta n-am să te mai las s-o culegi,

poate de data asta îi dau nume și-o las să crească,

poate va fi ea ce n-am fost eu și poate-mi va fi ea mie

capăt de drum.

Reclame

immer noch

sun la 12

nu am voie să zic niciun cuvânt,

trebuie să fiu om;

gâjâială în gât când îți spun pe nume

miroși a zăpadă și frig și tot ce-ar fi trebuit să fie al meu vreodată

does her love make your head spin?

în 2 ani jumate n-am putut să recunosc

dar acum știu

că oricât aș lua autobuzul, mereu o s-ajung acasă

și o s-o găsesc goală de fiecare dată

tu;

ultima bancă și prea albastră rochia din blugi

cu fiecare tragere de nas ți-ai mărit pasul și ai ieșit și te-a lovit ușa —

chiar dacă mi-ai dărâmat toate rafturile, tot te-am întrebat dacă te doare

așa am învățat eu că e bine,

așa am învățat eu să fiu om:

cu câte-o țigară și câte-un foc și câte-un pachet de gumă când vin acasă

cu tampoane cu mesaj și consolări pe lângă pastile

cu cafele și chiulit de la sală și zâmbete când tot ce-ai cerut a fost să nu zâmbesc

cu strâns prea tare de mână și suportat să-mi fii în stânga

dar nu, nu am fost om

nu am fost ok

nu știu ce am fost

n-o sa mai fiu pentru c-ai ieșit fără să te gândești c-ai luat puțin cu tine;

vopseaua e tot decojită pe ușă și hinta tot scârțâie

nothingbutthieves tot știu să-ți spună pe nume

eu nu

nu mai știu cum te cheamă, dar încă țin minte despre ce să nu-ți vorbesc când te uiți la mâini

nu te mai pot crede pe cuvânt

dar o fac oricum

ne-am legat de atâtea ori că acum că ne-am mușcat pentru ultima dată, nu poate să nu mă mai doară

mi-e teamă că ți-e teamă de mine:

un copil;

entschuldigung.

algocalmin

prelingeri de coapse

te stingi în excese

atingi tot ce nu ține de tine, ce nu-i al tău

ne-amețim unul pe altul în degete și cuvinte fără de noi

de fiecare dată prea departe de orice sticlă de tuborg la 500

împreună, doi țărani care nu știm ce-i aia ciocolată

i’m frozen while i’m watching you go

un alt plămân în fiecare dintre noi, în tandem același cancer ne bate în loc de inimă;

un fel de altfel de afecțiune

nu ne măsuram în atingeri, ci-n îndepărtari

în umerii goi pe care-i vedem fiecare;

de la geamul din bucătărie nu pot vedea strada și pe tine când ajungi

stai pe jos în stația de bus și aștepți să ajung măcar o data la timp;

te-am crezut pe cuvânt pentru că nu știam ce altceva să fac

un atlas al tot ceea ce-am avut mai prețios în cabinetul de senzații,

mă tem de ruptura buzei tale de sus, pentru că nu știu dacă te-am lovit prea tare

am unghiile prea lungi ca să mai cânt la chitară, dar e okay

n-aveam nevoie de tine acum;

te rog să nu-mi mai pleci frapat de imaginea cutiei de sticlă în care-mi țineam maimuțica

o chema ronaldo și avea ochii verzi

și dansa de fiecare dată pe X

n-am înțeles niciodată tendințele ei bipolare cu tente depresive;

pe masa din sufragerie ți-am lăsat un ceai și două bucățele de pâine

încearcă să nu mai învârți cheia invers în broască atunci când vii.

idkhbhfm // love, d.

i might come back
when the benz all black
but it never is, babe;
nu te uita la mine
nu-mi sparge-n genunchi inelele
nu-mi privi ochii prin funduri de bere
nu-mi spune tu;
promit
că n-o să mă mai ridic pe vârfuri de fiecare dată când ești aproape
și că n-o să-mi mai strâng degetele-n pumni
orice ar fi asta;
when i die, i’mma haunt you
te rog nu-mi cere să-mi dau jos dintre buze paharul
sau să-mi cobor zidul de unghii lungi și tuș,
trebuia să mă recunosc cumva;
ți-am cerut fericire la pet,
neterminarea ta are capăt
la capătul ei, ea
urăsc când te uiți în ochii mei, pentru că n-o faci niciodată
faci niște faze, să mor io;
dă-mi ziua de mâine
one smoke at a time
and we’ll be just fine, b.

//

te-ai uitat în ochii mei cu cotul drept
și ai mers mai departe
nicio depășire nu ți-a atins buzele
la fel ca k la ora de germană,
inima mi-a sărit în mine și-n jos și fața mi s-a făcut roșie;
un an
un an de când mi-ai spus ultima dată pe nume
tot ce-am așteptat a fost degetul tău mic în podul palmei
și să ni se bălăngăne mâinile din umeri
ai trecut pe lângă mine de parcă n-aș fi existat vreodată,
de parcă nu ne-am uitat în aceeași oglindă
-eu te-am uitat pe tine, tu m-ai uitat pe mine-
dau în d. pân‘ o rup
eu în c.
ne vedem m.
sau în 2
de 4 ori te-am uitat
și de 5 te-ai întors la mine
azi iar, deci nu mai veni
înapoi.

last

de fiecare dată te-ai uitat la mine cu alți ochi
la capătul străzii, mereu vrând altceva, prea departe;
n-am putut niciodată să-ți înțeleg dorința de deplasare
cred că am obosit, dar ești cel mai aproape lucru de muză
pe care l-am avut vreodată;

mi-am lăsat urmele de ruj peste tot ce ai fost:
paharul de pe masă, doza de bere,
singura țigară;
nu mai pot vorbi cu tine pentru că nu mai avem aceeași limbă
și mă apropii tot mai tare de siguranță, oricât aș încerca s-o neg:
eu am trecut strada
dar mă uit încă înapoi după tine
așteptând la semafor, ceva mai mult,
ceva ce mereu a fost al tău, dar niciodată destul

am încercat să-ți apuc mâna când mi-ai arătat că ai nevoie
dar m-ai împins înapoi,
și am ajuns să înțeleg că n-o să fiu niciodată
being so normal, dar nu mă mai cheamă tina;
încerc să mă descopăr, să descopăr pe altcineva
mi s-a prea spus că te caut, dar nu cred asta
cred că mă caut, că asta am făcut tot timpul

a fost bine cât ai fost suficient de cald
încât să aprinzi partea din sine care adoarme iarna,
dar a fost cel mai lung decembrie
(if you must leave,
leave as though fire burns under your feet)
nu știu dac-ar trebui să-ți mai spun ceva
știu doar că atunci când vorbești cu mine îți îngheață mâinile,
așa c-o să-mi întorc
spatele la stradă,
și-o să te las în stația de autobuz
sper că ajunge 2-ul și tu întreg acasă,
de data asta nu te mai aștept dimineață –

i’ve sure got a lot of growing up to do.

people names

have you ever felt like swallowing starlight
and letting it burn when it reaches the pit of your stomach
just so that you can shine
a little brighter?
it’s not that they don’t notice you,
it’s that they notice you in all the wrong ways
like a car crash or a hurricane
and maybe you just want to shed light like snakes shed their skin
but then again
if you keep walking on the sidewalk there’s no chance you’ll be beyond safety
so you’re laying in the middle of the street because you just want to be touched
*
you know how you never actually see yourself?
sure, you can see unrealistic fragments of your being
in bathroom mirrors and the background of other people’s photos
but you
you never know precisely what you look like
or when;
i see myself
actually, there’s more than one self that i see;
sometimes that girl has shaky hands and muddy shoes
other times she doesn’t
merry christmas
i hope you don’t eat the lights off your tree
cuz you shine in all the right ways without it
but then again, i’m not lactose intolerant
so i might just have a taste.

alcl

is there a god at the bottom of the bottle?
văd lumină
dar nu cred c-o s-ajung vreodată să ating ceva cu ambele mâini
nimic palpabil;
tot ce ești e ieșit din context
tot ce sunt;
nu știu de ce mă prind mereu fugind
și de ce tot ce am în cap sunt parfumuri
dă-o afară
tai-o pe plapuma
de păpădii
veșnicul zâmbet al oamenilor desculți;
sunt o gălăgie
o mișcare continuă
și nu știu niciodată unde (să) mă termin
un tavan prea înalt
sau un neon lovit cu coada de la mătură
așa ne-am legat fiecare gând
și-am făcut o sfoară ca să evadăm din propriile noastre capete
castele de scrum
și de foame
nu știu cine e, pentru că ea n-are nume
nu știu ce e asta, dar sigur nu-s eu.

html

suflet printre stele –
tu
atins la fiecare ligament de o parte din mine
și totuși orbit spasmodic
pe fundul paharelor
mă vezi doar de dincolo de perdele
și peste străzi cu giratorii
la care n-o s-ajung niciodată;
vrei să mă ții de mână doar când ți-e frig
și de fiecare dată strângi prea tare
îmi asculți bătăile inimii cu o atenție bolnavă
și nu te-am întrerupt niciodată;
poate-o să te faci într-o zi
că ți-e dor de mine
poate între două gâtuiri și o altfel de atingere
are să-ți treacă numele meu prin(tre) genunchi
și-ai să cazi
și poate o să cauți disperat prin toate magazinele cu semn de non-stop
un cd de la the national
ce piesă era aia;
ultimul imn ție
cred că de data asta o să mă pierzi odată cu mine;
și nu cred c-o să mă mai găsești, cum ar zice sociu,
la capătul scării abrupte din green,
între chiștoace și obraji;
nu mai vreau să-ți numeri regretele în ochii mei
îmi cer scuze că nu-mi pare rău,
n-am putut
fi
aceeași –

bb x anatomie

după fiecare unghie

prea adâncă

și fiecare vânt bătut prea tare

ne tăiem falangele degetelor mari

și le punem sfidător în vitrină;

ne găsim aiurea între margini

și te cred în culori care nu-s ale tale

tu, veșnicul creț fără principii

acum întrebi;

ne lipim incisivii între ei

ca să atacăm deodată

și pe vârfurile limbilor ni se bat cuvintele

pe care nu le putem vorbi

te temi de mine pentru că am ochii verzi

și întrebi;

nu mai fugi năuc de la o bancă la alta

ca să ajungi să stai tot pe jos, pe borduri

trage din mine ca din carton

din filtru

(există) în intervale de 7

ca să te urăsc

o să trag mereu

din tine —

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

ne legăm la măduva oaselor

pedepsiți

ni se-ncheagă venele-ntre ele

și plămânii ni-s pietrificați

în niciunul din noi nu bate o inimă

unghiile ni-s tăiate până-n carne,

și tot în carne avem însumate nefericirile;

diafiza osului tău în epifiza osului meu

și dintele tău la mine-n gură

ne jucăm de-a existența cu schimbul —

tu-ți ceri scuze, eu nu te iert,

măseaua ta pe post de umăr,

luceafărul ne-așteaptă, iubire,

ne-am amestecat atât de tare,

încât în locul ochilor mei sunt buricele tale

și-n locul umerilor tăi e lungul piciorului meu

la coapse nu ne atingem, siamezii de noi,

ne-ntâmpinam în pragurile altor case,

niciodată-n același loc,

tot ce-am fost noi, o lecție de chimie;

bang bang și soarele dispare

orice acțiune are o reacțiune

lui newton i-a căzut mărul,

mie mi-ai căzut tu,

și-n loc de păr am falangele tale

contopiri de organe interne—

sternul meu la tine-n stomac,

grotești manifestări ale ceva ce n-a putut fi decât ignoranță;

cum să ne legăm la degetul mic

și să ne numim acasă

când tot ce-ai vrut tu

a fost să fiu

și eu

la fel (?)

20

mă arde 
în spatele limbii 
și în talpa piciorului 
de-a lungul cărării părului
și între omoplați 
mă arde incandescent și volatil 
fără ezitare 
arsura mea nu e un pachet trimis prin poșta română 
care ajunge într-un interval de 3-5 zile lucrătoare 
cu aviz 
arsura mea este porumbelul care zboară din mâna miresei 
fără scop
dar care se întoarce mereu acasă 
casa arsurii mele sunt eu;
mă arde 
în stânga gingiei
și sub unghia arătătorului drept 
între degetele de la picioare 
și în stern 
mă arde cinic și sfidător 
ca discursul dirigintei în prima zi de școală
când mai are doi ani până la pensie 
și o generație de boboci 
mă arde ca iarba proaspăt tunsă care miroase 4 ore după
ca algocalminul când îl iei fără apă
ca ultimele 5 cuvinte pe care le-ai spus 
ca sărutarea lui iuda pe obrazul cald 
mă arde.